| U
JORNU
Néscia du mara u sula ch'a San Sosti
avvampa viatu i chiani e ri timpuni.
U primu chi s'adruma è u Scivuluni,
poi Colasirti e tutti l'attri costi,
Para 'na hesta ed è sulu 'nu jornu,
chi sinda vacia 'a sira all'ammucciuni
e quasi quasi mancu tind' adduni
ca t'addormenti pe' 1'appressu jornu.
Ma quandu u celu è nignu a Santuvitu
o ca hiùhhia u levanti a ra marina,
hùmanu i ciaramidi da matina,
e ad ogni focularu è 'nu cumbitu.
Chistu è San Sosti chi fu d'i Gualtieri,
Salvia, Politi, Costa e Cumberzanu,
e duva u tempu passa chianu chianu
comu 1' acqua chi cada d'i gutteri.
|
SANTA DOMINICA
Santa Dominica, chiesulidra antica,
attaccata a ra casa 'e Cumberzanu,
ma' réstanu du' petri ed a ru' chianu
on senti mancu cchiù 'na vuci
amica
"A Santa sa portaru a ru pajisi"
- mi dissa, ca' u hermai', nu pajisanu -
"drà on li manca curatu e sacrestanu
e na missa cantata ad ogni misi.
O Sansostari, sta cundanna a morta
é 'na trista sentenza a ru pajisi,
ca si 'na santa mot nda hicia i spisi
u mundu è bbecchiu com'è bbecchia a sorta.
Si'e spiritu ritorni tu a ri chiani
chi furu i toi per i silenzi antichi,
o Santa, 'u resta ccà d' arcedri e pichi
cantu serenu e pascoli luntani.
'N'occhiata 'ngiru e 'a machina partiu
sagghiendu a rumbi u pettu da Divisa.
Poi chianu chianu, quasi' e celu 'mpisa,
a vuci da hiumara mi sturdìu.
|